Longevitatea sau „ageing-ul armonios”: intersecţia dintre neuro-spiritualitate şi cardiologie

Perspectivă neuro-spirituală, Prof. Acad. Dr. Leon DĂNĂILĂ
Deși creierul are o foarte mare complexitate ezoterică, prezintă totodată și numeroase modalități de îmbunătățire a funcției și morfologiei sale.

Neuroplasticitatea, bazată pe formarea de noi circuite cerebrale, arbori dendritici, sinapse și neurogeneză, duce la autoreglare, la vindecarea unui număr mare de boli și la longevitate. Longevitatea nu urmărește numai prelungirea perioadei de viață, ci și asigurarea unei calități superioare a ei, prin reducerea dependenței și diminuarea suferinței. Prin longevitate se înțelege deci, amânarea procesului de îmbătrânire patologică și îmbunătățirea calității vieții la vârste mai înaintate. Prin urmare, longevitatea e o îmbătrânire sănătoasă.

Viața are tendința ireversibilă de a se conserva. Pe scara evolutivă, s-a dovedit că corpul și creierul se adaptează unul la celălalt printr-o comunicare bidirecțională continuă. Marile sisteme anatomice, fiziologice și spirituale lucrează fără încetare pentru a se adapta și pentru a neutraliza schimbările nefavorabile ale mediului intern și extern (fizic și social).
Rațiunea și spriritul au înlocuit instinctele.

Cursul natural al vieții i-a selectat pe cei puternici, adică pe cei care au avut capacitatea de a suporta oboseala, intemperiile, foamea, necazurile și grijile, dar care, totodată, au știut să se bucure din tot sufletul de viață.

Cercetătorii din domeniul neuroștiinței au descoperit că un număr mare de competențe fac apel la rețele neuronale mai larg diseminate decât se crezuse. Atunci când o parte din creier este vătămată sau absentă, alte regiuni reușesc să preia controlul funcțiilor mintale procesate de respectiva zonă.
Sistemul activator și cel simpatic răspund de procese ce presupun un consum mare de energie, în timp ce odihna, digestia și recuperarea sunt în grija sistemului inhibitor și a celui parasimpatic.

Sistemul inhibitor cerebral, care lucrează împreună cu cel parasimpatic, favorizează dezvoltarea, ameliorează somnul, conservă energia și încarcă mitocondriile, factori indispensabili vindecării. În timpul somnului, celulele gliale deschid canale speciale care permit evacuarea deșeurilor și toxinelor produse de creier, inclusiv a unor proteine a căror acumulare favorizează apariția demenței. Deșeurile sunt eliminate prin LCR. Respectivul sistem de canale este de zece ori mai activ în creierul adormit. Așa se explică de ce insomniile duc la deteriorarea funcționalității creierului și la otrăvirea acestuia.

Perspectivă cardiologică, SL, MD PhD, Dr. Andrei RADU
Cordul este (nu întâmplător) un organ central care distribuie non-stop energie (oxigen, nutrienţi, via flux sanvgin) către restul organismului pe toată perioada de existenţă a fiinţei vii. Din acest punct de vedere, patologia cardio-vasculară (CV) este imposibil de a fi lipsită de răsunet asupra întregului organism. Insuficienţa cardiacă, ca şi cale comună de evoluţie finală a oricărei patologii CV impactează calitatea funcţionalităţii individului ca şi întreg.

Este astfel esenţială prezevarea unei funcţionalităţi optime a motorului central din arborele circulator, studii precum Framingham indicând precoce scăderea dramatică a supravieţuirii în contextul unui randament cardiac redus.

Recomandările cu notă sâcâitoare ale medicului, repetate uneori cu tendinţă obsesivă (controlul tensiunii arteriale, al greutăţii corporale, eliminarea/tratarea insulino-rezistenţei, renunţarea la fumat, controlul nivelului de colesterol, etc) nu ar trebui astfel luate în derâdere. Adresarea medicală a acestei chinte roiale (în sens negativ), reduce promotorul index al mortalităţii CV, ateroscleroza, restul cauzelor fiind mai puţin probabile în a curma viaţa individului înainte de limita teoretică a telomerelor cromozomiale (programmed life). În afară de ponderaţie (concept medical cu valoare uluitoare), activitarea fizică şi intelectuală, implicarea activă în viaţă, în mediu, în stimul, fie fizic, fie psihic/spiritual are o importanţă colosală. Acest lucru este lesne de transcris din cunoştiinţe ce îi parvin unui student medical încă din primul an – conceptul „funcţia creează (şi întreţine aş adăuga) organul.

După cum sublinia însă şi domnul academician, nu numai cantitatea este cuprinsă în longevitate. Ci şi calitatea vieţii. Armonia ei prin funcţionalitate şi non-dependenţă (de familie, de servicii medicale). După cum afirma amar o personalitate medicală a secolului trecut „oamenii îşi petrec în general prima jumătate a vieţii încercând să o facă cât mai complicată pe a doua”.

Astfel, o sănătate CV bună determină o viaţă îndelungată şi nechinuită, cu o minte clară, funcţională şi puternică, fiind de datoria noastră ca şi indivizi faţă de noi înşine şi ca şi respect pentru viaţă în sine să cinstim acest dar cum se cuvine prin conduită responsabilă.

Sursa: Proud To Be Romanian